Addictions ;x

  Dupa ce au baut o cafea in bucatarie... : EL- Imi este somn. Mergem sa dormim miss? EA- Mai fumez o tigara si vin si eu imediat...  Termina tigara si se aseaza in pat, usor, langa EL. Acesta o strange puternic in brate, spunandu-i "noapte buna"...   Dupa cateva minute EA este tot treaza... Incearca sa se ridice usor de langa EL, dar acesta o strange tare in brate. EA isi intoarce privirea spre EL, zambind, si il mangaie usor pe frunte... se gandeste de ce e inca acolo, de ce ii place, ce o impiedica sa plece chiar in acel moment din acel loc...    Continua sa l mangaie usor pe frunte si sa l priveasca, incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care nu o lasau sa doarma: - "Nu-i urat, dar nici exagerat de frumos. Nu-i prost, dar nici expertul comunicarii n as putea spune ca este, de fapt, uneori chiar o da in bara, iar EL stie asta... Hmmm!!! Pare un copil blocat in corpul unui matur... E imatur, incapatanat, rasfatat, cu o privire relativ inocenta...   E

EL: - Trebuie sa ti iei revansa pentru ca nu ai vrut sa ne intalnim ieri. ;) EA: - Ok... ce faci acum? :) EL: - Ma duc sa ma vad cu cineva. EA: - Vroiam sa ma autoinvit la tine, dar o las pe alta data. EL: - Pai te astept mai incolo. EA: - Mai bine o lasam pe alta data. Vroiam sa ma revansez pentru ieri sa nu zici ca s fata rea. EL: - Pai eu tot te astept. EA: - Cand termini? EL: - Nu stiu... pe la orele 23 cred... :-?? EA: - Vorbim... VORBIM = "  Iesi de plictiseala sau cauti cu disperare acel sentiment de care imi tot vorbesti si de care spui ca e atat de mirific? Te ai barbierit? Ti ai luat camasa pe tine sau pulover?  Folosesti aceleasi clisee? Aceleasi stereotipuri? Ii vei spune ca esti o epava pe plan sentimental? Esti deja la intalnire de ai raspuns atat de greu? Cat zice ca mai sta? Tu cand ajungi acasa, nu vezi ca ninge?"

EL: - Esti ok? EA: - Da :) ... De ce? EL: - Respiri greu si iti bate inima tare... EA: - Pff... Ma gandeam... EL: - La ce? EA: - As vrea sa iubesc. EL: - Ai mai iubit? EA: - Nu... EL: - Esti pregatita? EA: - Sa iubesc? :) Am spus ca vreau, nu ca as fi pregatita... Am auzit ca doare. EL: - Domnisoara, orice sentiment placut are un pret, dar merita sa-l platesti... Esti mica, nu stii... EA: - Nu mi se pare corect sa platim pentru iubire. EL: - Cine a spus ca este ceva corect in viata asta? EA: - E drept, dar putem sa traim fara iubire si asa nu va exista nici suferinta. EL: - Nu putem... singuratatea doare mai tare decat suferinta cauzata de iubire... EA: - Mi e frica! :| EL: - Sa nu ti fie. Nu stii cum e sa iubesti, nu stii cata fericire poate aduce acest sentiment ca sa poti spune daca esti sau nu apta sa platesti un pret... EA: - Probabil! Voi creste si voi afla... EL: - Fii sigura ca vei afla. E tarziu... Hai sa dormim, vom discuta dimineata cand vom servi micul dej

  M-am uitat acum la prima mea postare :) ... Acest blog are un an si cateva zile de cand exista :) ...    Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri : vorbeam pe messenger cu o prietena si ii povesteam cum a decurs ora de dans din acea zi, iar ea m a intrebat daca poate posta pe blogul sau ce i am scris... i am spus ca da, iar dupa cateva zile m a rugat sa i mai scriu ceva pentru a posta... legat de acel sentiment dubios cand acea persoana pe care o placi extrem de mult, te atinge, chiar si din greseala :)) sau strict amical...   Am citit ceea ce a postat, si modesta de fel :)), mi a placut destul de mult, asa ca am hotarat sa imi deschid propriul blog... nu stiam cat ma va tine aceasta "febra", nu aveam idee daca a fost doar o inspiratie trecatoare sau daca imi va face placere sa scriu mai mult de atat...    In fine, ideea este ca m am decis sa fac si asta, asa ca am scris prima postare, destul de scurta si de draguta, avand in vedere faptul ca inspiratia mea a fost "se

  Timpul trece, intalnim oameni noi, vedem locuri noi, dar in acelasi timp, unele persoane le lasam in urma, sau ne lasa ei pe noi... "ne salutam la semafor, ne intalnim intamplator, ne mai sunam de sarbarbatori"... si nu se opreste niciodata aceasta dubiosenie, mereu vom intalni persoane noi, mereu vor fi persoane  pe care le vom lasa in urma noastra... de ce? E simplu, unele persoane stagneaza, altele chiar regreseaza, iar noi nu putem sa-i tinem de mana, obligandu-i sa tina pasul pentru ca si asa este destul de complicat sa ne ridicam pe noi insine...    Daca am invatat un lucru in momentul in care am lasat persoane in urma a fost faptul ca nu trebuie sa regret, ca nu trebuie sa am remuscari... nu sunt capabila sa ajut pe toata lumea, nici un om nu este capabil de asta...    Este ok sa dai un sfat, sa spui o vorba buna, sa dai o mana de ajutor... dar nu sa ajuti neconditionat o persoana pentru ca acel om va astepta mereu acea mana de ajutor si nu va mai fi capabil sa p