Addictions ;x

  Dupa ce au baut o cafea in bucatarie... : EL- Imi este somn. Mergem sa dormim miss? EA- Mai fumez o tigara si vin si eu imediat...  Termina tigara si se aseaza in pat, usor, langa EL. Acesta o strange puternic in brate, spunandu-i "noapte buna"...   Dupa cateva minute EA este tot treaza... Incearca sa se ridice usor de langa EL, dar acesta o strange tare in brate. EA isi intoarce privirea spre EL, zambind, si il mangaie usor pe frunte... se gandeste de ce e inca acolo, de ce ii place, ce o impiedica sa plece chiar in acel moment din acel loc...    Continua sa l mangaie usor pe frunte si sa l priveasca, incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care nu o lasau sa doarma: - "Nu-i urat, dar nici exagerat de frumos. Nu-i prost, dar nici expertul comunicarii n as putea spune ca este, de fapt, uneori chiar o da in bara, iar EL stie asta... Hmmm!!! Pare un copil blocat in corpul unui matur... E imatur, incapatanat, rasfatat, cu o privire relativ inocenta...   E

EL: - Trebuie sa ti iei revansa pentru ca nu ai vrut sa ne intalnim ieri. ;) EA: - Ok... ce faci acum? :) EL: - Ma duc sa ma vad cu cineva. EA: - Vroiam sa ma autoinvit la tine, dar o las pe alta data. EL: - Pai te astept mai incolo. EA: - Mai bine o lasam pe alta data. Vroiam sa ma revansez pentru ieri sa nu zici ca s fata rea. EL: - Pai eu tot te astept. EA: - Cand termini? EL: - Nu stiu... pe la orele 23 cred... :-?? EA: - Vorbim... VORBIM = "  Iesi de plictiseala sau cauti cu disperare acel sentiment de care imi tot vorbesti si de care spui ca e atat de mirific? Te ai barbierit? Ti ai luat camasa pe tine sau pulover?  Folosesti aceleasi clisee? Aceleasi stereotipuri? Ii vei spune ca esti o epava pe plan sentimental? Esti deja la intalnire de ai raspuns atat de greu? Cat zice ca mai sta? Tu cand ajungi acasa, nu vezi ca ninge?"

EL: - Esti ok? EA: - Da :) ... De ce? EL: - Respiri greu si iti bate inima tare... EA: - Pff... Ma gandeam... EL: - La ce? EA: - As vrea sa iubesc. EL: - Ai mai iubit? EA: - Nu... EL: - Esti pregatita? EA: - Sa iubesc? :) Am spus ca vreau, nu ca as fi pregatita... Am auzit ca doare. EL: - Domnisoara, orice sentiment placut are un pret, dar merita sa-l platesti... Esti mica, nu stii... EA: - Nu mi se pare corect sa platim pentru iubire. EL: - Cine a spus ca este ceva corect in viata asta? EA: - E drept, dar putem sa traim fara iubire si asa nu va exista nici suferinta. EL: - Nu putem... singuratatea doare mai tare decat suferinta cauzata de iubire... EA: - Mi e frica! :| EL: - Sa nu ti fie. Nu stii cum e sa iubesti, nu stii cata fericire poate aduce acest sentiment ca sa poti spune daca esti sau nu apta sa platesti un pret... EA: - Probabil! Voi creste si voi afla... EL: - Fii sigura ca vei afla. E tarziu... Hai sa dormim, vom discuta dimineata cand vom servi micul dej

  M-am uitat acum la prima mea postare :) ... Acest blog are un an si cateva zile de cand exista :) ...    Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri : vorbeam pe messenger cu o prietena si ii povesteam cum a decurs ora de dans din acea zi, iar ea m a intrebat daca poate posta pe blogul sau ce i am scris... i am spus ca da, iar dupa cateva zile m a rugat sa i mai scriu ceva pentru a posta... legat de acel sentiment dubios cand acea persoana pe care o placi extrem de mult, te atinge, chiar si din greseala :)) sau strict amical...   Am citit ceea ce a postat, si modesta de fel :)), mi a placut destul de mult, asa ca am hotarat sa imi deschid propriul blog... nu stiam cat ma va tine aceasta "febra", nu aveam idee daca a fost doar o inspiratie trecatoare sau daca imi va face placere sa scriu mai mult de atat...    In fine, ideea este ca m am decis sa fac si asta, asa ca am scris prima postare, destul de scurta si de draguta, avand in vedere faptul ca inspiratia mea a fost "se

  Timpul trece, intalnim oameni noi, vedem locuri noi, dar in acelasi timp, unele persoane le lasam in urma, sau ne lasa ei pe noi... "ne salutam la semafor, ne intalnim intamplator, ne mai sunam de sarbarbatori"... si nu se opreste niciodata aceasta dubiosenie, mereu vom intalni persoane noi, mereu vor fi persoane  pe care le vom lasa in urma noastra... de ce? E simplu, unele persoane stagneaza, altele chiar regreseaza, iar noi nu putem sa-i tinem de mana, obligandu-i sa tina pasul pentru ca si asa este destul de complicat sa ne ridicam pe noi insine...    Daca am invatat un lucru in momentul in care am lasat persoane in urma a fost faptul ca nu trebuie sa regret, ca nu trebuie sa am remuscari... nu sunt capabila sa ajut pe toata lumea, nici un om nu este capabil de asta...    Este ok sa dai un sfat, sa spui o vorba buna, sa dai o mana de ajutor... dar nu sa ajuti neconditionat o persoana pentru ca acel om va astepta mereu acea mana de ajutor si nu va mai fi capabil sa p

  Sunt momente in care nu ma mai gandesc la mine, ci doar la cei din jurul meu sau la persoanele pe care mi le doresc in jurul meu... le doresc binele si uneori chiar lupt pentru binele lor... si ma simt bine cand vad ca sfatul meu a fost de ajutor, simt ca ceea ce sunt si ceea ce am invatat chiar ajuta pe cineva... dar ajung sa ma uit in oglinda, privesc minute in sir acea persoana, straina mie, si o compatimesc pentru ca nu si gaseste locul, pentru ca nu zambeste cum stie ea mai bine, din toata inima...   Zambeste, evident, pentru ca lupta incontinuu sa si atinga target urile, si reuseste usor, usor... e multumita de ea, dar lipseste ceva, sau, mai bine spus, cineva... si nici macar nu este o persoana anume... pur si simplu o siguranta, acea persoana de sex masculin care sa se bucure pt reusitele ei, care sa i fie alaturi cand ii este greu, sau pur si simplu sa o stranga in brate in timp ce ea adoarme...   Nu este vital, dar totusi ar fi bine daca ar exista... si nu este neaparat i

  De ce unii oameni nu observa cand sunt mintiti? De ce cred numai ce li se spune si nu sunt atenti la ce se intampla de fapt? De ce se lasa pacaliti de aparente?   Am fost acuzata recent de faptul ca nu sunt intelegatoare, de faptul ca sunt oarecum rautacioasa din punctul lor de vedere... imi pare rau, dar nu pot sa fiu falsa, nu pot disimula ca imi pare rau si nici nu pot spune ca "va fi bine" cand parerea mea personala este ca nu va fi bine...   Sunt multi care au probleme acasa, in viata sociala, la scoala sau chiar in dragoste, dar unele persoane nu se plang si merg mai departe cu capul sus... si pe langa problemele pe care le au mai primesc si o replica de genul "oo, dar vai... unele persoane sunt rautacioase si nu inteleg situatia... ce le pasa lor? au tot ce vor, sunt fericiti... sa le fie rusine", iar in momentul ala te uiti la acea persoana si iti vine sa explodezi spunand tot ceea ce te apasa... dar cu ce folos? Nu are nici un sens sa te cobori la acel

  Ce caut aici? Singura din nou? Unde e cel ce parea ca va ramane pentru mult timp? Unde-i el in fiecare dimineata? E un "film" ciudat, in care joc un rol "ciudat" pe care nici macar nu-l joc bine :| ...    Ma uit in trecut, chiar in cel apropiat... eram acolo, in pub-ul pe care il frecventam, cu oamenii cu care obisnuiam sa stau, cu sucul pe care obisnuiam sa-l beau, cu acelasi tip de tigari pe care obisnuiam sa le fumez ... si ghici ce? Apare el si intra cu "bocancii" in viata mea, tipic masculin... diferenta o facea stilul de abordare.. culmea, parea chiar sincer, dar a plecat in acelasi stil in care ar fi plecat oricare altul... exact ca un hot care intra intr-o casa... Rascoleste tot pentru a gasi ceea ce cauta, fura, pe urma pleaca... ce ramane in urma sa? Un dezastru...    Ce poti face in acel moment? O declaratie tampita pe care n-o baga nimeni in seama, iar cu timpul ajungi sa uiti... cu timpul...    Noi, oamenii, suntem niste ciudati cu manif

  Nu am mai scris de ceva timp pentru ca am fost ocupata... ocupata sa-mi ating targeturile... si sunt fericita pentru ca am reusit... totusi ceva nu pare a fi ok...   Niciodata nu va fi totul ok... nu spun ca nu poti avea cam tot ce-ti doresti, numai ca le obtii in etape/momente diferite... multi nu inteleg asta, multi se plang fix pe ideea: "off, am permis, dar nu am masina" sau "am invatat sa iubesc, dar nu am cui sa-i arat asta" ..   Nimeni nu se gandeste la ideea ca nu-i timpul, ca nu sunt pregatiti pentru a avea si inca sunt la stadiul de invatare..   Totusi, indiferent daca e bine sau rau, avem nevoie de cineva langa noi, iar cel mai trist lucru este ca unii pleaca, nu neaparat pentru ca isi doresc asta, ci pentru ca sunt nevoiti sa o faca... oricat de mult ar tine la noi. Pleaca pentru a-si face un viitor, pentru a avea mai mult, pentru ceva mai bun, in unele cazuri, triste, vor pleca fara sa se mai intoarca...   Doare, desi poate parem tari, doare foart

Prietenia intre femei:  O femeie nu a ajuns acasa intr-o noapte. In urmatoarea dimineata i-a spus sotului ca a adormit la o prietena. Pentru ca sa verifice el a sunat la cele mai bune zece prietene ale nevestei. Nici una nu stia nimic despre cele intamplat. Prietenia intre barbati:  Un barbat nu a ajuns acasa intr-o noapte. In urmatoarea dimineata i-a spus sotiei ca a dormit la un prieten. Pentru ca sa verifice ea a sunat la cei mai buni 10 prieteni ai sotului. Opt dintre ei au confirmat ca a dormit la ei, doi au explicat ca inca este acolo. (nu este "by me", este "furata" de pe un site)

  Deschizi ochii, il vezi, te saruta pe frunte si iti sopteste "Buna dimineata, iubita mea!" ... in urmatoarele minute cat timp reusesti sa te dezmeticesti, el pleaca pret de 2-3 minute si se intoarce cu micul dejun... continuati dimineata cu tot felul de jocuri si alintaturi... pleci la servici si el la fel... seara iesiti la un suc/film/prajitura sau la o plimbare... ajungeti acasa, obositi, dar totusi cu un chef nebun de a sta unul cu celalalt... il saruti, iar el iti raspunde la fel de pasional, il dezbraci usor si cu o oarecare timiditate, el face acelasi lucru la fel de lent... practic vibrezi, el la fel... la sfarsitul serii il saruti, ii urezi "Noapte buna!" si adormi in bratele lui cu zambetul pe buze...   Cred ca e visul oricarei adolescente si chiar si a unor femei... dar realitatea e alta :)):-J ...   Simti ca iti este frig, observi ca cearsaful ii tine de cald doar persoanei cu care imparti patul ... iei cearsaful si il infasori tot in jurul tau, las

Toti ajungem in acel moment in care refuzam sa credem adevarul... in care ne spunem "Eu nu mai simt nimic pentru el/ea.. am trecut de acel obstacol". In acel moment suntem cele mai false persoane. Cum poti minti cu sclipire in ochi si cu imaginea visului recent avut in care el/ea era chiar protagonistul? Zambesti in fata lui/ei, te simti cea mai fericita persoana de pe planeta cand va priviti si totusi ai fi capabil/a sa minti cu nerusinare ca nu-ti mai pasa... Nu e bine... pentru ca ajungi in momentul teribil in care realizezi ca nu ai reusit nimic si spui cu un gust amar "DA !!! Inca il/o iubesc, inca ma mai gandesc la el/ea si inca il/o visez" Iubirea adevarata e acea fraza care o vei rosti la nesfarsit, chiar si dupa multe luni sau chiar ani "L-am iubit/am iubito si inca ma mai gandesc la el/ea, chiar daca acum adorm in bratele altcuiva" ... Poti iubi o alta persoana, te poti casatori si chiar poti sa faci copii cu alta persoana, sa imba

  Avem impresia uneori ca timpul se opreste sau ca oamenii din jurul nostru se opresc sa ne ajute atunci cand noi ramanem pe loc, dar nu este asa.... Este doar o iluzie, doar o aparenta... Atat timpul cat si oamenii isi vad de drumul lor.. si daca se opresc, se opresc doar pentru o fractiune de secunda pentru a ne privi durerea, dar trec mai departe..   Si fiecare face asta, chiar si eu, si tu, toti oamenii fac asta... numai ca nu realizam... chiar daca vrem sa ajutam sau sa stam mai mult, incercand sa ajutam o persoana, vantul ne impinge si, independent de noi, mergem mai departe...    Nimeni nu a spus pana acum ca tot ce se intampla este corect... De ce? Pentru ca nu este corect... orice devine rutina ne face sa fim deprimati si tristi, chiar si ce este frumos... o perfectiune permanenta fara un strop de rau sau tristete, devine monotonie ceea ce ar aduce la dorinta de singuratate, de izolare...    Majoritatea cauta perfectiunea si viata "roz"... dar nu sunt constienti d

  Sunt convinsa ca misoginii sunt prea plini de ei si au ajuns la concluzia ca sunt prea buni pentru a-si pierde timpul cu o femeie... Si totusi nu sunt homosexuali :|:)) ... Adica un barbat poate fii misogin si heterosexual...   Si stiu ca majoritatea barbatilor sunt misogini... sunt unii care recunosc, dar sunt altii care nu... De ce? Pentru ca sunt lasi, pentru ca nu au argumente sa sustina aceasta idee sau, mai grav, nu sunt constienti de faptul ca sunt misogini...    De fapt barbatii urasc femeile, chiar le urasc... pentru ca femeile se descurca mereu, in orice situatie, pentru ca 10 minute plang neincetat ca si cum lumea s-ar sfarsi in acel moment, iar dupa acele 10 minute ridica capul sus si ies in lume ca si cum viata lor ar fii roz si lipsita de griji....    Ei nu fac asta....nu pot face asta... de aceea lor nu le-a fost dat sa nasca, sa aiba menstruatie si cu atat mai putin nu li s-a dat o inima atat de mare incat sa le fie mila de orice si sa accepte orice bine vine in vi

  Azi voi scrie in general despre sentimente si despre iubire....   Cred ca cel mai bun exemplu este relatia de doi ani de zile a unei prietene de-ale mele...sau fosta relatie.. ma rog ... ideea e ca de aici vreau sa incep....    Ca orice relatie, la inceput a fost minunat, poate chiar perfect, pentru ea... ce a urmat? Greu de spus... o nebunie intre extreme... clipe frumoase, clipe urate, zambete, lacrimi, fericire, tristete, etape placute sau mai putin placute... au trecut impreuna, dar nu a mai fost niciodata ca la inceput... au fost certuri, chiar foarte multe... sa nu mai spun de lacrimi (pentru ca numai eu stiu cat a plans ea)... si cum orice are un inceput are si un sfarsit, tind sa cred ca azi s-a sfarsit aceasta relatie... De ce? Pentru ca nu mai mergea de mult timp, pentru ca daca nu stii sa tii macar o flacara mica aprinsa din focul pasiunii ce arde la inceput, relatie se duce...    Aici ajung la ce am citit o data intr-o carte : (doua persoane analizau un tablou cu o cla

Am de foarte mult timp o parere foarte proasta despre persoanele de sex masculin si totusi am continuat sa iubesc sau sa cred ca iubesc… Oricum aveam doar 3 variante: ori ma reprofilam, ori ma calugaream, ori ma adaptam conditiilor vietii….asa ca am decis sa ma adaptez pentru ca nu sunt facuta pentru celelalte 2 lucruri cu siguranta… baietii sunt un rau necesar… De ce? Pentru ca mereu va exista acel sentiment de atractie fata de o persoana de sex opus sau speranta ca acolo undeva voi gasi acea persoana care sa-mi faca inima “sa zambeasca” … asta e firea unei fete/femei… sa spere si sa viseze chiar daca lumea e intoarsa pe dos … Sunt o persoana care vrea sa creada in mituri, in horoscop, in ideea ca “roata se intoarce”, etc. ... Si chiar cred pentru ca ele sunt create/inventate pentru a intari optimismul, pentru a da puterea unei persoane de a merge mai departe… Cel mai mult cred in mitul androginului… nu cred neaparat ca este real, dar imi ofera o oarecare putere de fiecare data cand s

   Mai este o singura zi si incepem scoala :X ... e ciudat ca spun eu asta, dar mi-e dor de scoala :X mi-e dor de viata activa.... mai ales la cat m-am "odihnit" vacanta asta :P ...   Ma las purtata de val, las sentimentele sa ma ghideze :P ... Si cum spuneam intr-una din postarile mele, inima mea a plecat in acea calatorie, are momente cand se simte singura, dar stie sa isi ridice moralul si sa treaca peste tot, chiar si peste amintiri... :P baza vietii este "aici si acum", iar majoritatea (chiar si eu) avem tendinta de a o incurca cu trecutul si cu viitorul :P ... ehh din pacate aceasta o numesc eu REALITATE... de aceea tind sa cred ca traiesc in lumea mea :)) in lumea mea unde refuz sa primesc trecutul, iar viitorul nu are dreptul de a-si face prea multe planuri.... de ce ? Nu pentru ca as fii nebuna, ci pentru simplu fapt ca "aici si acum" este atat de imprevizibil incat viitorul ar putea sa se distruga incercand sa tina pasul cu prezentul :P ....