Pure love ;;);x

  Azi voi scrie in general despre sentimente si despre iubire....
  Cred ca cel mai bun exemplu este relatia de doi ani de zile a unei prietene de-ale mele...sau fosta relatie.. ma rog ... ideea e ca de aici vreau sa incep....
   Ca orice relatie, la inceput a fost minunat, poate chiar perfect, pentru ea... ce a urmat? Greu de spus... o nebunie intre extreme... clipe frumoase, clipe urate, zambete, lacrimi, fericire, tristete, etape placute sau mai putin placute... au trecut impreuna, dar nu a mai fost niciodata ca la inceput... au fost certuri, chiar foarte multe... sa nu mai spun de lacrimi (pentru ca numai eu stiu cat a plans ea)... si cum orice are un inceput are si un sfarsit, tind sa cred ca azi s-a sfarsit aceasta relatie... De ce? Pentru ca nu mai mergea de mult timp, pentru ca daca nu stii sa tii macar o flacara mica aprinsa din focul pasiunii ce arde la inceput, relatie se duce...
   Aici ajung la ce am citit o data intr-o carte : (doua persoane analizau un tablou cu o cladire veche, facand ie intre acea cladire si o relatie) - "Ok, poate ca nu a mai ramas chimie, dar arheologie inca mai este".
   Atunci cand focul mocneste trebuie sa incepi negresit "constructia"...cele mai importante "camere" fiind : increderea, respectul, fidelitatea, intelepciunea, puterea de a ridica persoana de langa tine atunci cand cade, afectiunea si nu in ultimul rand IUBIREA.... iubirea oricum nu va fi niciodata ca la inceput...
   La inceput, de fapt, doar crezi ca iubesti.. in schimb e doar atractie, de orice fel... te poti simti atras/a fizic, atras/a de comportamentul acelei persoane, de felul cum rade, cum povesteste, cum te alinta, cum te saruta, chiar si modul in care te asculta sau modul in care te ia in brate.... Pe urma vine iubirea: cu teama cand nu raspunde la telefon ca poate a patit ceva, cu lacrimi, cu fericire, cu emotii... Iubirea e atunci cand simti ce simte cel de langa tine, cand iti vine sa plangi cand il/o vezi suparat/a, cand esti fericit/a de reusita sa... Relatia stagneaza cel mai mult in iubire, este cea mai lunga perioada a unei relatii si chiar si "proba de foc"... Daca relatia trece de aceasta parte este ok, daca nu, nu mai exista nici o sansa de a o salva... In cazul in care cei doi trec de acest prag vine partea dorita de majoritatea persoanelor... ajungi sa tii la persoana de langa tine ca la propria persoana... ajungi sa "suporti" si sa treci peste defecte si peste orice greseala facuta de cel de langa tine pe parcursul relatiei... Acea persoana ajunge sa fie parte din tine, sa fie tot... Persoana cu care vorbesti cand ti-e greu, persoana care isi da seama ca nu-ti este bine, care stie ce sa faca ca sa-ti aduca zambetul pe buze, care stie cele mai intime lucruri din viata ta, pe scurt care ajunge sa te citeasca exact ca pe o carte....
   De obicei etapa "iubirii" tine atat de mult, (sau cel putin asa ar fi normal),  incat acest lucru vine chiar tarziu... tarziu ca si varsta, perfect ca si moment.... Este acel moment in care nu te mai saruti cu persoana de langa tine si poate nici macar nu mai intretii relatii intime, fiind undeva in jurul varstei de 45 de ani.. si totusi linistea si fericirea o gasesti in bratele acelei persoane... si el sau ea fiind singura persoana care iti poate da un raspuns satisfacator la toate intrebarile tale... care te simte cand iti este rau si care te face sa razi spunand o gluma sau relatand o poveste veche si amuzanta....
  Asta este relatia perfecta, iubirea adevarata si fericirea absoluta.... si sunt sigura ca bunicii nostrii si strabunicii nostri au avut parte de asa ceva... pentru ca stiau si stiu sa iubeasca, pentru ca erau inocenti, pentru ca pe vremea lor iubirea nu era o joaca, pentru ca stiau cat de importanta este iubirea in viata unei persoane... Iar dovada clara sunt batranii nostrii bunici care au fost si sunt impreuna mereu.... Pentru ca stiau sa aleaga si ce alegeau era pentru totdeauna, pentru ca pe vremea lor divorturile nu erau o moda.... si da, si in acele timpuri erau aventuri, dar barbatul stia unde ii este locul si isi iubea familia mai mult decat orice pe lume...