Falsa... :)

Toti ajungem in acel moment in care refuzam sa credem adevarul... in care ne spunem "Eu nu mai simt nimic pentru el/ea.. am trecut de acel obstacol".

In acel moment suntem cele mai false persoane.

Cum poti minti cu sclipire in ochi si cu imaginea visului recent avut in care el/ea era chiar protagonistul?

Zambesti in fata lui/ei, te simti cea mai fericita persoana de pe planeta cand va priviti si totusi ai fi capabil/a sa minti cu nerusinare ca nu-ti mai pasa...

Nu e bine... pentru ca ajungi in momentul teribil in care realizezi ca nu ai reusit nimic si spui cu un gust amar "DA !!! Inca il/o iubesc, inca ma mai gandesc la el/ea si inca il/o visez"

Iubirea adevarata e acea fraza care o vei rosti la nesfarsit, chiar si dupa multe luni sau chiar ani "L-am iubit/am iubito si inca ma mai gandesc la el/ea, chiar daca acum adorm in bratele altcuiva" ...

Poti iubi o alta persoana, te poti casatori si chiar poti sa faci copii cu alta persoana, sa imbatraniti impreuna, dar niciodata nu vei inceta sa recunosti ca acea persoana a ramas in mintea si inima ta... Ca acea persoana speciala si-a marcat locul in sufletul tau pentru totdeauna...

Inca un motiv pentru care sustin ca viata e nedreapta... si nu tine de noi... noi suntem un fel de cantitate neglijabila :P .. cand cineva iti spune ca viata e asa cum ti-o faci, ar trebui sa il/o intrebi : "De cand ii putem porunci inimii? De cand temperamentul unei persoane se poate schimba? De cand putem uita ceva sau pe cineva la comanda? De cand putem sa ne stapanim pornirile? Putem fi indiferenti?"

Am fi perfecti daca am putea face aceste lucruri, dar nu putem... De aceea suntem falsi si ajungem sa ne mintim atat pe noi cat si pe cei din jurul nostru... Fiecare om are pareri de rau pentru cel putin o etapa a vietii prin care a fost nevoit sa treaca... Si fiecare om minte ca a trecut, desi va exista mereu ceva ce-l va duce mereu cu gandul acolo, ca un cutit ce ramane in rana si mai este rasucit din cand in cand...

Va ajunge ceva firesc, ceva ce face parte din viata de zi cu zi... ca si cum ne-am astepta dintr-un moment in altul sa ne doara acel ceva, fara a mai fi surprinsi...