Sa ne amintim.. (part. 2)
Ramasesem la partea in care am plecat sa imi iau un suc, iar cand m am intors am parcat in locul unde obisnuiam sa stau.. (poti sa dai play melodiei Cargo- daca ploaia s ar opri)..
Ploua, si inca cum.. exact ca in filmele de dragoste in momentul cand ea fuge spre el si il saruta.. doar ca in povestea noastra nu era chiar asa.. de fapt nu era deloc asa.. ma uitam in oglinda si ma intrebam daca ai plecat.. sau daca nu cumva doar mi s a parut ca erai acolo doar pentru ca imi doream asta extrem de mult.
Am coborat din masina, vorbind la telefon cu un vechi prieten si m am dus spre locul unde imi parcasem masina initial.. m am uitat cu coada ochiului.. erai acolo.. nu stiam ce sa fac.. ce om normal se plimba, vorbind la telefon, in conditiile in care ploua de ziceai ca s a rupt cerul??
De nicaieri a aparut si un caine care pornise spre mine, latrand.. m am retras spre masina si tu ai adus masina in locul in care eram eu.. ai inceput sa dai flash uri, iar eu ti am scris un sms in care te intrebam ca inseamna asta.. iar tu mi ai raspuns ca iti verifici becurile.. e amuzant acum, nu? Si atunci a fost..
Am iesit din masina.. am facut cativa pasi, pe urma m am intors.. cand am urcat in masina, ai iesit tu.. te ai intors, iar eu mi am spus ca daca nu iesi cand ies si eu, plec..
Am iesit din nou, desi ploaia parea din ce in ce mai abundenta.. sau mai potrivita pentru ceea ce simteam in acele momente.. (asculta Praf in Ochi- locul ei)
Ma oprisem.. simteam nevoia sa simt fiecare strop de ploaie.. o spun desi tu stii asta.. ador ploaia!!
Ai venit si mi ai pus o umbrela pe umar, m am speriat si cand m am intors a cazut.. tu dadeai sa pleci, dar te ai intors.. te ai intors sa mi tii umbrela.. si o tineai doar deasupra mea.
Eu: - O sa racesti!
Tu: - Cui ii pasa?
Atunci ti am luat umbrela din mana si am tinut o eu ca sa ne poata acoperi pe amandoi. M ai pus pe umerii tai si cu pasi greoi te indreptai spre masina. Nu am scos un sunet, desi nu i stilul meu.. pur si simplu simteam tensiunea, simteam ca amandoi ne doream sa spunem multe, cat de greu a fost, cat de tare doare si ce mare e pretul iubirii.. probabil a fost primul tau examen la capitolul "iubire", dar sa stii ca nici eu nu l am trecut cu brio in acele clipe..
Ai trecut de masina mea si te ai oprit langa a ta, am coborat de pe umerii tai, mi ai deschis portiera, iar eu am urcat la fel de tacuta ca si pana atunci.. ma gandeam sa iti dau o replica acida, sa ma indrept spre masina mea.. dar ma durea la fel de tare cum te durea si pe tine asa ca am lasat orgoliul la o parte. Dupa cateva secunde ai ajuns in stanga mea, mi ai dat geaca jos si ai pornit caldura. Pe urma m ai luat in brate... da, asta era!
Era tot ceea ce mie imi lipsea.. stiu ca e un cliseu, dar a fost exact ca atunci cand pui ultima piesa de puzzle la locul sau.. eram completa si puteam sa jur ca tabloul va ramane intact.. erai drogul meu, erai paharul meu de apa dupa o noapte cu dragul meu "roze", erai tigara mea in momentele de tensiune.. nu ma incalzeai doar trupeste, nu tineai in brate doar un om care a stat in ploaie minunte bune.. imi incalzeai sufletul, umpleai golul ce l ai lasat cu o saptamana in urma si oarecum ma simteam mai bine cu gandul ca nici tie nu ti a fost usor.. ca ceea ce simteam eu, simteai si tu..
M am urcat pe tine si te am strans in brate.. te am strans cat am putut de tare sa simti si tu cum sufletul meu prindea viata.. stii ce spun.. pentru ca acelasi sentiment il aveai si tu..
Stii.. unele sentimente nu se pot ascunde, iar in acea clipa nici nu ne chinuiam sa ascundem ceva, ci doar ne bucuram de intregul pe care il formam. De aici incolo am amintiri vagi.. stiu ca am inceput sa vorbim, probabil am inceput eu deoarece pentru mine e o adevarata provocare sa tac.. tot ce stiu e ca prinsesem viata ca si cum saptamana aia n ar fi existat, de parca as fi fost intr o stare de coma sau asa ceva.
Nu stiu daca ar trebui sa simt bucurie sau tristete cand imi amintesc de acea seara. As putea sa ma bucur ca am mai adaugat o poveste frumoasa in cartea vietii mele sau sa ma gandesc la faptul ca este singura poveste frumoasa intr un an de relatie. Dintr un an petrecut alaturi de o persoana sa ti ramana doar asta la final, iar restul doar lectii.. sa spunem ca s a platit un pret prea mare.
Ploua, si inca cum.. exact ca in filmele de dragoste in momentul cand ea fuge spre el si il saruta.. doar ca in povestea noastra nu era chiar asa.. de fapt nu era deloc asa.. ma uitam in oglinda si ma intrebam daca ai plecat.. sau daca nu cumva doar mi s a parut ca erai acolo doar pentru ca imi doream asta extrem de mult.
Am coborat din masina, vorbind la telefon cu un vechi prieten si m am dus spre locul unde imi parcasem masina initial.. m am uitat cu coada ochiului.. erai acolo.. nu stiam ce sa fac.. ce om normal se plimba, vorbind la telefon, in conditiile in care ploua de ziceai ca s a rupt cerul??
De nicaieri a aparut si un caine care pornise spre mine, latrand.. m am retras spre masina si tu ai adus masina in locul in care eram eu.. ai inceput sa dai flash uri, iar eu ti am scris un sms in care te intrebam ca inseamna asta.. iar tu mi ai raspuns ca iti verifici becurile.. e amuzant acum, nu? Si atunci a fost..
Am iesit din masina.. am facut cativa pasi, pe urma m am intors.. cand am urcat in masina, ai iesit tu.. te ai intors, iar eu mi am spus ca daca nu iesi cand ies si eu, plec..
Am iesit din nou, desi ploaia parea din ce in ce mai abundenta.. sau mai potrivita pentru ceea ce simteam in acele momente.. (asculta Praf in Ochi- locul ei)
Ma oprisem.. simteam nevoia sa simt fiecare strop de ploaie.. o spun desi tu stii asta.. ador ploaia!!
Ai venit si mi ai pus o umbrela pe umar, m am speriat si cand m am intors a cazut.. tu dadeai sa pleci, dar te ai intors.. te ai intors sa mi tii umbrela.. si o tineai doar deasupra mea.
Eu: - O sa racesti!
Tu: - Cui ii pasa?
Atunci ti am luat umbrela din mana si am tinut o eu ca sa ne poata acoperi pe amandoi. M ai pus pe umerii tai si cu pasi greoi te indreptai spre masina. Nu am scos un sunet, desi nu i stilul meu.. pur si simplu simteam tensiunea, simteam ca amandoi ne doream sa spunem multe, cat de greu a fost, cat de tare doare si ce mare e pretul iubirii.. probabil a fost primul tau examen la capitolul "iubire", dar sa stii ca nici eu nu l am trecut cu brio in acele clipe..
Ai trecut de masina mea si te ai oprit langa a ta, am coborat de pe umerii tai, mi ai deschis portiera, iar eu am urcat la fel de tacuta ca si pana atunci.. ma gandeam sa iti dau o replica acida, sa ma indrept spre masina mea.. dar ma durea la fel de tare cum te durea si pe tine asa ca am lasat orgoliul la o parte. Dupa cateva secunde ai ajuns in stanga mea, mi ai dat geaca jos si ai pornit caldura. Pe urma m ai luat in brate... da, asta era!
Era tot ceea ce mie imi lipsea.. stiu ca e un cliseu, dar a fost exact ca atunci cand pui ultima piesa de puzzle la locul sau.. eram completa si puteam sa jur ca tabloul va ramane intact.. erai drogul meu, erai paharul meu de apa dupa o noapte cu dragul meu "roze", erai tigara mea in momentele de tensiune.. nu ma incalzeai doar trupeste, nu tineai in brate doar un om care a stat in ploaie minunte bune.. imi incalzeai sufletul, umpleai golul ce l ai lasat cu o saptamana in urma si oarecum ma simteam mai bine cu gandul ca nici tie nu ti a fost usor.. ca ceea ce simteam eu, simteai si tu..
M am urcat pe tine si te am strans in brate.. te am strans cat am putut de tare sa simti si tu cum sufletul meu prindea viata.. stii ce spun.. pentru ca acelasi sentiment il aveai si tu..
Stii.. unele sentimente nu se pot ascunde, iar in acea clipa nici nu ne chinuiam sa ascundem ceva, ci doar ne bucuram de intregul pe care il formam. De aici incolo am amintiri vagi.. stiu ca am inceput sa vorbim, probabil am inceput eu deoarece pentru mine e o adevarata provocare sa tac.. tot ce stiu e ca prinsesem viata ca si cum saptamana aia n ar fi existat, de parca as fi fost intr o stare de coma sau asa ceva.
Nu stiu daca ar trebui sa simt bucurie sau tristete cand imi amintesc de acea seara. As putea sa ma bucur ca am mai adaugat o poveste frumoasa in cartea vietii mele sau sa ma gandesc la faptul ca este singura poveste frumoasa intr un an de relatie. Dintr un an petrecut alaturi de o persoana sa ti ramana doar asta la final, iar restul doar lectii.. sa spunem ca s a platit un pret prea mare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu