Cei din jurul nostru sunt orbi?

I am cunoscut atât părțile bune cât și părțile rele... l am acceptat în întregime.. l am iertat, l am urmat si l am înțeles.. Am luptat lângă el, în fața lui și, de cele mai multe ori, în umbra lui.. Daa!! Stăteam în spatele lui și luptam împotriva lumii.. O lume care îl acuza, îl critica, o lume care il judeca..
Dilema mea e: ceea ce am văzut bun în el nu există sau cei din jurul nostru sunt orbi?
Chiar și acum, când am ales să plec definitiv, când a fost o jigodie și un nemernic, am continuat să sper în latura lui buna și să o explic celor din jur.. Dar e greu să explici ceea ce nu se vede..
Acum, în toiul nopții, stau pe fotoliu, trăgând dintr o țigară și singura întrebare pe care o am în minte este: oare m am înșelat în privința lui?
Știu, nu există orb mai mare decât cel care nu vrea să vadă, care refuză adevărul indiferent de cât de evident ar fi.. Poate m am înșelat, dar dragostea, prietene, dragostea orbește în mod cert.
Ce a uitat el este faptul că iubirea nu este suficientă... cel puțin iubirea lui... iubirea e complexă și are la bază încredere, respect, compromisuri si comunicare...
Nu este despre ceea ce îți dorești, ci de ceea ce ești capabil să faci pentru visul tău, pentru ceea ce te face fericit. Asta dacă ai ajuns în acel punct al maturității în care ai o viziune a liniei de sosire.. Dacă ai țelurile/ scopurile deja stabilite..
Atunci când cineva crede în tine, crede în latura ta buna, ar fi bine să dovedești că există.. Nu te costă nimic să fii om și să lași câte o amintire frumoasă în urma ta!
Asta este despre el.. Dar poate și tu te regăsești în ceea ce am scris, dragă cititorule, și poți să fii un om mai bun!!!